marți, 17 mai 2011

Sirop

Stiu ca trebuia sa scriu despre Superman, stiu ca trebuia s-o fac de-o saptamana dar am ales sa nu-mi mai pese. M-am saturat sa ma simt vinovata pentru orice nimic. Sunt un pachet de multe frustrari mici mici care mi se ingramadesc sub piele si la cea mai mica atingere pocnesc cuiva in fata.
De cele mai multe ori, mie.

Urasc ziua asta pentru urletele surde din multele ore care au umplut-o.

Mi-e dor de lucruri simple. Simple si absolut fara niciun sens sau explicatie sau istorie sau

Acum 2 nopti am vazut un film frumos c-un baiat frumos. Nimic erotic. Un om drag. Ne-am intins amandoi pe canapea dupa masa si ne-am molesit. Ne-am molesit in felul ala absolut dulce si comfortabil. Ne-am si invelit cu patura. Ma topeste intr-un mod inexplicabil gestul asta absolut banal de a ma inveli cu patura cand dorm cu cineva. Ca atunci cand eram mica si era Craciunul si tanti Popa facea toata ziua de miercuri cozonaci multi si umflati pe care-i lasa sa creasca-n ligheane. Pazeam primul cozonac ca pe-o comoara, imi scaparau ochii-n cuptor si cand in sfarsit il scotea, voiam sa opresc timpul in loc. Fix in momentul in care-l rupea in fasii si aburul si mirosul de cozonac fierbinte, framantat in lighean,  imi topea toate circuitele si ma faceau sa-mi dea lacrimile.

Baiatul s-a lipit de mine, si-a pus capul pe picioarele mele si si-a petrecut un brat peste ele, imbrtisandu-le.

Timpul s-a oprit in loc. .Gesturile alea simple si calde, filmul de pe perete si patura de peste noi. Am vrut sa se opreasca timpul in loc.

Macar putin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu