joi, 28 iunie 2012

Mai multe despre rolurile de gen in Turcia


 Am decis sa scriu o serie de articole despre observatiile mele acolo in legatura cu aspecte ce vizeaza rolurile sociale al femeilor in/din Turcia

Primul suna cam asa:


În orasul Sakarya aflat la 150 km sud de Istanbul este o cu totul altă lume-o lume cu reguli și o disciplină cu adevărat nouă pentru mine.
Ca femeie, nu plătești nicăieri în vreun restaurant și, câteodată habar nu ai cine și cât a plătit pentru tine. Nu ți se spune decât că femeile nu plătesc, asta e cultura aici și dacă nu accepți, te transformi într-un adevărat călău al  întreagii civilizații islamice și jignesti profound și iremediabil întreaga floare masculină musulmană. Oricum, orice fel de împotrivire-de la discuție amicală la scandal feminist pe tema asta este tratată la fel-cu plictisită indiferență- oamenii de aici nu doar că nu înțeleg despre ce vorbești dar nici nu au chef să audă. În fond, de ce-ar avea?...
Ca femeie, nu plătești nici autobuzul-asta dacă, evident,  călătoresti cu un bărbat. El are întotdeauna banii pregătiți la intrare, până ajungi să arunci un ochi înauntru să vezi dacă este vreun loc liber, treaba a fost deja încheiată. Într-o seara,  un prieten a oprit un dolmuș(un fel de mini taxi unde se înghesuie cam 8 oameni) pentru a spune șoferului în turcă unde trebuia să ajung-după ce-a făcut asta,  am constatat cu uimire că bagă mâna-n buzunar și plătește pentru mine. Eram deja înghesuită înăuntru, el afară, pe partea șoferului, până să vociferez ceva, mașina a și pornit. M-am simțit ca un copil prost, asta deja depășise limita a ceea ce s-ar putea chema( în vreun fel?!) –curtoazie-Niciodată un bărbat nu va accepta să ia banii înapoi, tot ce poți face pentru a te revanșa față de prietenii turci este să le cumperi alte lucruri, cu alte ocazii și să te rogi să le accepte sau să le ascunzi pe undeva prin casa sau mașina lor și să le trimiți un sms dupa aceea să le povestești ce-ai îndrăznit să faci.

Ca femeie europeană în Turcia, unii profesori universitari iți spun în fața clasei că, dacă ești feministă, niciun bărbat nu te va lua de nevastă(ca și cum e de la sine înțeles că asta e menirea ta pe lume, nu?) și ești sfătuită cu înflăcărare să accepți primul bărbat care  va fi dispus să te ia.
Ca femeie, ți se spune că la 27 de ani ești prea bătrână să studiezi și cu siguranță e ceva în neregulă (cu tine, evident) dacă niciun bărbat nu s-a gandit să-ți facă un bine și să te ceară de nevastă până acum. Ți se spune că e deja cam tarziu să faci copii sănătoși. Poate pentru că arăt mai mică sau pentru că port haine ne-serioase colegii mei turci îmi dădeau 21 de ani și mă tratau cu simpatie- lucrurile s-au schimbat  însă când au aflat vârsta mea, dintr-o dată li s-a părut dizgrațios că n-am o slujbă și o familie  și n-au făcut un secret din asta, din păcate. Unii mă întrebau de ce nu un job iar alții de ce nu sunt încă măritată.
Într-una din zile, am încercat ceva cu adevarat revoluționar- fiind cu unul dintre colegii mei de clasă la un ceai, m-am ridicat de la masă și, sub pretextul că merg la toaleta, am mers la bar să plătesc pentru amândoi macar o dată și să-i demonstrez că și femeile pot plati în Sakarya. În momentul urmator, bărbatul de la casierie a început să urle cu voce tare ceva în turca, spre colegul meu care s-a înroșit tot, vădit rușinat de situație. Nenea m-a luat de mănă și m-a dus înapoi la masă, m-a depozitat frumos lângă băiat ca pe-o pisicuță care a îndrăznit să iasă din casă fară permisiunea stăpânului , mi-a pus banii sub ceașca de ceai și mi-a vorbit dojenitor, dar cumva cu milă mie și dur colegului meu. Era la începutul venirii mele în Turcia, nu întelegeam o iotă-aparent domnul patron i-a reproșat colegului meu că lasă o fată să-i plătească ceaiul(ce fel de bărbat e el!?) iar mie mi-a transmis că în Turcia fetele nu platesc niciodată. Pam-pam!
Mi-a luat ceva să-mi revin din răvășeală și aproape că m-am simțit vinovată față de colegul meu. Aveam sentimente contradictorii-știam că i-am produs o neplăcere dar pe de altă parte, îmi spuneam că n-am făcut nimic rău.
Aici nu te simți o bucată de carne(de exemplu un bărbat trebuie să aibă  sau să mimeze o relație cu o femeie ca să facă sex cu ea), cum m-am simțit în Franța, de exemplu, nu găsești patriarhatul acela de tip obiectficant dar te simți ca o invalidă, ca un copil prost care are nevoie de un bărbat să-i poarte de grijă,  ajungi să te simți vinovată pentru orice act care ar putea contrazice cultura în care te afli.
Ce altceva mai faci dacă ești femeie?Păi, ești singura care pune cumpărăturile în coș la supermarket-bărbatul plătește și femeie pune cumpărăturile în punga-niciodată invers, niciodată împreună.
Dacă ești femeie europeană ești curtată și megacurtată, primești zeci de sms-uri și cereri de prietenie pe facebook pentru că barbatii turci cred că pot pune oricând egal între  femeie europeana și femeie ușoară sau cel puțin speră să fie așa. Fetele turcoaice sunt forțate de către familii să-și păstreze virginitatea până la nuntă, chiar și cele din Istanbul, ai căror părinți nu sunt foarte religioși, ale căror mame nu poartă neapărat val. E ușor de imaginat, deci, de ce și cum băieții turci au mari speranțe cu fetele europene, ca să zic așa. Pe de altă parte, este foarte pregnantă această separare pe care colegii mei turci o fac intre –NOI și EUROPA(cum zic ei)-aparent Europa este un alt tărâm, cu alte reguli, cu alte povești,  unde oamenii sunt mai superficiali, nu au valori serioase și unde femeile sunt bune doar pentru distracție. Ei bine…
Va urma…

Acest articol a aparut pe platforma online Feminism-Romania 

http://www.feminism-romania.ro/index.php/yia-gender-roles/77-proiect-qgender-rolesq/832-cum-e-sa-fii-femeie-european-in-sakarya-turcia-1.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu